Mănăstirea din Cormaia este situată în localitatea componentă a stațiunii Sângeorz-Băi, Cormaia, județul Bistrița-Năsăud.
Biserica de lemn din cadrul acestui ansamblu monahal, cu hramul „Buna Vestire” (25 martie), declarată monument istoric, datează din prima jumătate a secolului al XVIII-lea, datarea fiind indicată de forma structurii sale și de elementele decorative; face parte din categoria bisericilor „umblătoare”, care se întorc la locul de unde au plecat, după trei mutări succesive.
Cu ocazia penultimei strămutări, biserica a primit un pridvor pe latura vestică, renunțându-se la accesul de pe latura sudică a pronaosului.
Biserica nu este pictată, însă iconostasul reprezintă o piesă deosebit de valoroasă. Pe una dintre icoanele împărătești apare numele Tudor Zugravu. Alte două icoane pot fi atribuite acestuia. Pisania existentă deasupra ușilor împărătești pomenește anul 1751 ca an al finalizării iconostasului. Acestei etape îi aparțin friza apostolilor și o parte a icoanelor praznicare.
Biserica de lemn a fost construită în jurul anului 1636 pe Valea Pleșii, de călugării ortodocși veniți de la mănăstirile Neamț și Putna.
O inscripție aflată deasupra ușilor împărătești, consemnează sfințirea acestui locaș de cult ca mănăstire în Valea Mărului între 1749-1751.
În jurul anului 1763, în timpul guvernării generalului austriac Adolf von Bucow, mănăstirea a fost incendiată, iar călugării au fost prigoniți. Toate clădirile au fost mistuite de flăcări, iar biserica a fost distrusă parțial. Biserica a fost reconstruită apoi la poalele colinei Pleșa, unde a rămas până în anul 1850, când a fost mutată în Sângeorz-Băi, cu scopul de a servi ca biserică parohială.
În anul 2000, obștea monahală a Mănăstirii Cormaia, la sfatul și cu binecuvântarea arhiepiscopului și mitropolitului Bartolomeu Anania, a început demersurile pentru strămutarea bisericii pe vechea ei vatră, la mănăstire. Biserica a fost mutată pe actualul amplasament în anul 2003. În data de 16 mai 2004, biserica a fost sfințită de arhiepiscopul Bartolomeu.
Biserica de lemn de la Mănăstirea Cormaia face parte din grupul de biserici de lemn din Transilvania, ce domină patrimoniul cultural și istoric imobil al românilor din aceste părți.
Prin planimetrie și elementele decorative monumentul se înscrie în seria de biserici de lemn de la mijlocul secolului al XVIII-lea, care cuprind un altar decrosat cu trei laturi îmbinate în unghi drept, un naos cu bolta semicilindrică, un pronaos deasupra căruia a fost amenajată tribuna, un turn cu o galerie deschisă și coiful octogonal. Turnul are baza pătrată și galerie deschisă cu o singură arcadă, iar coiful, având o înălțime medie, este construit pe bază octogonală.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.