Turismul balnear din județul Bistrița-Năsăud are o tradiție de patru secole, iar stațiunea Sângeorz-Băi, situată pe cursul superior al râului Someșul Mare, la circa 50 kilometri de municipiul Bistrița, era una dintre destinațiile de vacanță predilecte pentru mulți români până acum 25 ani.
Ulterior, lipsa investițiilor substanțiale în infrastructura de cazare a făcut ca numărul turiștilor din Sângeorz să scadă de la an la an. Din urmă a venit, însă, stațiunea Băile Figa, inaugurată în urmă cu patru ani lângă orașul Beclean (aflat la 40 kilometri de municipiul reședință de județ), în urma unei investiții din fonduri europene.
Orașul Sângeorz-Băi a devenit cunoscut ca stațiune balneară încă din secolul al XVII-lea. Stațiunea dispune de izvoare de ape minerale bicarbonatate, clorate, sodice, calcice, magneziene, iar în cura balneară se mai utilizează nămolul mineral și mofetele.
Despre apele minerale de la Sângeorz-Băi se spune că rivalizează, din punct de vedere al proprietăților lor, cu cele de la Vichy (Franța) și Karlovy Vary (Cehia), fiind căutate pentru tratamentul afecțiunilor tubului digestiv, bolilor hepato-biliare, bolilor metabolice și nutriționale, dar și al bolilor reumatismale. Stațiunea este dotată cu instalații pentru electroterapie și hidroterapie, pentru aerosoli și inhalații, pentru împachetări cu nămol mineral cald și cu parafină și cu săli de gimnastică medicală și fitness.
Faptul că Sângeorz-Băi era o destinație cunoscută de vacanță este dovedit și de existența a două hoteluri, unul cu o capacitate de 900 locuri și al doilea de 600 locuri. În urmă cu doar câteva decenii, acestea erau pline și constituiau imaginea de referință de pe vederile pe care le trimiteau acasă cei care veneau aici pentru tratament sau ca să se relaxeze.
Pe lângă aceste hoteluri au apărut pensiuni și vile, însă, în prezent, numărul turiștilor a scăzut atât de mult, încât pe timpul iernii cele două mari unități de cazare fie lucrează în sistem de avarie, fie își trimit integral angajații în șomaj tehnic.
Primarul orașului-stațiune, Roland Venig, spune că, anual, numărul turiștilor nu trece de 5.000 de persoane, iar aceștia sunt reprezentați în cea mai mare parte de pensionarii veniți cu bilete de tratament și de elevii care își petrec vacanța de vară în tabăra de la Sângeorz-Băi, singura funcțională din județ. Din acest motiv, administrația locală nu încasează mai nimic din taxa de cazare, pentru că pensionarii și elevii sunt scutiți de plata acesteia.
Primăria Sângeorz-Băi a reușit să obțină, totuși, bani europeni pentru reabilitarea infrastructurii-suport pentru dezvoltarea și îmbunătățirea activităților turistice, în baza unui proiect derulat în comun cu municipiul Turda din județul Cluj, care s-a finalizat în anul 2012. Au fost modernizate zece străzi care duc spre obiectivele turistice, aleile din parcul stațiunii și parcările aferente, mobilierul urban, la care s-au adăugat lucrări la rețeaua de apă-canal și la iluminatul public.
În timp ce actualii proprietari ai hotelurilor din Sângeorz-Băi nu se arată dispuși să investească sumele de bani necesare pentru a repune în mișcare turismul balnear din stațiune, în localitatea Figa, ce aparține administrativ de orașul Beclean, a luat naștere o stațiune care a ajuns să aibă de 25 de ori mai mulți turiști pe an decât Sângeorz-Băi. Stațiunea balneară de tratament de la Figa a fost amenajată prin programul PHARE 2004-2006 ”Coeziune Economică și Socială — Proiect de Infrastructură Regională”, alături de Băile Cojocna și Ocna Dej din județul Cluj. Proiectul a avut ca obiectiv general îmbunătățirea infrastructurii regionale în vederea creșterii economice, prin crearea unui cadru favorabil atragerii investițiilor locale și străine.
Investiția de la Figa, situată la cinci kilometri distanță de orașul Beclean, a fost inaugurată în iunie 2010. Pentru amenajarea Băilor Figa s-au cheltuit în jur de 1,9 milioane euro (din care un milion de euro bani europeni) și s-au construit terenuri de sport, centre de terapie, camping, bazine cu apă sărată și cu apă dulce, un bazin cu nămol, o piscină acoperită, loc de joacă pentru copii, drumuri de acces și alei pietonale. Potențialul turistic al stațiunii constă în apele curative (clorosodice, puternic concentrate) și în nămolul sărat, cu proprietăți deosebite de vindecare în diferite boli ale sistemului nervos periferic, boli ale aparatului locomotor și boli ale aparatului genital feminin.
În toamna aceluiași an 2010, la Figa au început pregătirile pentru amenajarea unui mini-aqualand cu trei tobogane, proiect ce a beneficiat de o altă finanțare europeană în valoare de 500.000 euro și care avea să fie gata după doi ani. La deschiderea sezonului estival 2011, stațiunea balneară își îmbogățise oferta cu un nou lac cu apă sărată, a cărui adâncime maximă atinge patru metri, și cu un loc de agrement denumit ”Râul leneș”, pe care turiștii pot pluti pe colace gonflabile.
În acest an, turiștii care vor sosi la Băile Figa vor avea noi surprize. Primarul orașului Beclean, Nicolae Moldovan, spune că a fost amenajat un nou luciu de apă de 500 metri pătrați, a fost crescută salinitatea în bazinele cu apă sărată, a fost extinsă zona de plajă cu 500 de șezlonguri, pe lângă cele 1.500 existente, au fost amenajate noi grupuri sanitare și dușuri.
În plus, a fost rezolvată problema cazării turiștilor. Dacă la început singurele unități de cazare erau hotelurile și pensiunile din Beclean, acum, după patru ani, lângă Băile Figa, au apărut cabane, pensiuni și o zonă de camping, toate investiții private.
În jur de 1.000 de locuri de cazare sunt, astfel, asigurate, afirmă primarul Nicolae Moldovan, adăugând, însă, că numărul celor care vin la Băile Figa, fie că sunt localnici sau turiști, ajunge la 130.000 persoane pe an.
În apropierea complexului balnear de la Băile Figa, ce se întinde pe 15 hectare, a fost descoperită și o mină de sare veche de 3.000 de ani. Zona se află într-o depresiune străbătută de Pârâul Sărat, pe malurile căruia au fost găsite numeroase urme de amenajări specifice unei mine de sare. Cercetările au scos la iveală ”troace” de lemn folosite pentru exploatarea sării, ciocane de minerit confecționate din piatră, garduri și construcții de lemn, dar și puțul de la intrarea în mina de sare, flancat cu bârne masive suprapuse, care, după toate probabilitățile, datează din a doua epocă a fierului. Situl arheologic de aici este considerat, în prezent, cel mai vechi și mai important sit salifer din sud-estul Europei și se fac eforturi pentru protejarea și punerea în valoarea a acestuia, inclusiv în scop turistic.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.