Unul dintre punctele de atracție ale orașului Năsăud, Muzeul Grăniceresc, deținând repere istorice și etnografice locale, este amplasat în centrul localității pe Bulevardul Grănicerilor nr. 19.
Înființat în anul 1931, muzeul este adăpostit de clădirea „Șvarda”, monument istoric datând din secolul al XVIII-lea, fostul sediu al cazarmei Regimentului II românesc de graniță. Aceasta a fost ridicată în anul 1770, an în care la Năsăud se clădea biserica romano-catolică.
Începuturile existenței acestui muzeu se regăsesc în a doua jumătate a secolului al XIX-lea, odată cu primele preocupări în vederea organizării unui muzeu în orașul Năsăud. În anul 1924 a luat ființă, din inițiativa intelectualilor năsăudeni Iuliu Moisil, Virgil Șotropa și Iulian Marțian, revista istorică și culturală „Arhiva Someșană” din care s-a desprins necesitatea extinderii activității de cercetare a ținutului grăniceresc și necesitatea expunerii și valorificării vestigiilor trecutului într-o instituție specializată în acest scop. Iuliu Moisil împreună cu Virgil Șotropa, Iulian Marțian, dr. Alexa David și dr. Artene Mureșan, reuniți în casa maiorului Iulian Marțian, au decis, în după amiaza zilei de 2 august 1931, înființarea Muzeului Năsăudean, donând colecții de documente, manuscrise, publicații, diplome, cărți și alte piese, obiecte adunate cu trudă în timpul vieții și care se aflau în proprietatea lor personală. În același an, în urma cererii fondatorilor, Comisia Administrativă a Administrației Fondurilor Grănicerești Năsăudene a aprobat punerea la dispoziția acestora a două săli mari în incinta imobilului fostului internat al Liceului „George Coșbuc” din Năsăud, pentru a se înființa un muzeu și o bibliotecă. În această clădire Muzeul Năsăudean a funcționat până la 1 octombrie 1948.
Toată
colecția muzeistică îmbogățită între timp cu diferite obiecte obținute în urma
unor donații particulare a fost mutată în anul 1951, în clădirea „Șvarda” unde
funcționează și în prezent.
Muzeul este secție a Complexului Muzeal Bistrița-Năsăud, iar patrimoniul său
cuprinde o secție de artă populară și etnografie specifice Văii Someșului Mare
(unelte și piese de port, icoane pe sticlă; ceramică; unelte agricole;
instalații de tehnică populară; elemente de arhitectură populară etc.) și o alta
legată de personalități din teritoriul grăniceresc năsăudean, având la bază
colecțiile intelectualilor năsăudeni Iuliu Moisil, Iulian Marțian și Virgil
Șotropa. De asemenea, cuprinde valori medalistice donate de Iuliu Moisil, plante
clasificate de către A. P. Alexi și de Florian Porcius, pictură de Sever
Mureșanu, ierbare.
Aceste colecții au fost puse, în anul 1937, sub egida Arhivelor Statului — Subdirecția Năsăud.
În 1951 fondurile acestei instituții s-au despărțit, constituindu-se din acestea Filiala Arhivelor Statului, Filiala Bibliotecii Academiei și Muzeul Năsăudean.
Clădirea ce adăpostește Muzeul a fost supusă unor reparații de reabilitare în mai multe rânduri: între anii 1951-1954, 1961-1964, după anul 1989, 2001-2002, când a fost construită o clădire de birouri, o sală de conferințe, o bibliotecă și o sală de depozitare a arhivei muzeului (documente, dosare, registre etc.). Ulterior, în anul 2010 a fost finalizată amenajarea secției în aer liber, cu specific etnografic, în curtea din spate a muzeului, cuprinzând o casă cu specific țărănesc (originară din Ilva Mare), o fântână cu cumpănă, o presă masivă pentru must și ulei, un car, o sanie, o poartă de gospodărie țărănească și o piatră de hotar.
În curtea Muzeului se află bustul lui Vasile Nascu, monument istoric realizat de sculptorul Corneliu Medrea în anul 1967.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.