Amplasat pe Strada General Grigore Bălan nr. 19 din Bistrița, Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud adăpostește colecții de artă, etnografie, istorie și științele naturii.
Preocupări pentru adunarea de antichități sau curiozități naturale se cunosc la Bistrița încă din perioada Renașterii când, în timp ce Cristian Pomarius punea ordine în arhivele orașului și întocmea prima hartă a ținutului, se cultiva interesul pentru colectarea și donarea de obiecte.
Astfel, după mijlocul secolului al XIX-lea în cadrul Gimnaziului evanghelic s-au constituit cabinete de numismatică și antichități, precum și un cabinet de științe naturale, iar în 1925 a fost acordat un teren în strada Zimbrului pentru construirea unui muzeu care, urma să cuprindă colecția de antichități, inscripții, aspecte din viața urbană, colecția de ilustrate cu tipuri de case și monumente din oraș, dar și din comunele ținutului, articole de port din zonă.
Un an mai târziu a fost pusă piatra de temelie a muzeului, dar construcția a fost terminată abia în 1942. Retragerea trupelor horthyste în toamna anului 1944, a împiedicat inaugurarea muzeului, mare parte din colecțiile sale fiind distruse sau înstrăinate.
La 1 octombrie 1950, muzeul a luat ființă ca instituție de stat, sub titulatura de Muzeul Regional din Bistrița și a primit câteva săli în clădirea fostei mănăstiri franciscane.
Recuperând rămășițe din colecția Gimnaziului evanghelic, și cu sprijinul unor iubitori ai trecutului, au fost conturate colecții, cuprinzând piese etnografice, obiecte istorice, numismatice, minerale, animale și păsări conservate care, au dat treptat contur unui muzeu mixt. În anii următori s-au deschis primele șantiere arheologice cu importante rezultate pentru cunoașterea trecutului și sporirea patrimoniului (1957, 1959-1968). În 1969 vedea lumina tiparului primul număr al publicației muzeului „File de Istorie”, ulterior „Revista Bistriței”.
După mai multe locații atribuite Muzeului, în 1987, cele patru Secții ale sale au fost reunite într-un spațiu unitar pe două niveluri, în fosta cazarmă habsburgică construită la sfârșitul secolului XIX, locația actuală.
Expoziția de bază a muzeului, cea de Artă contemporană se află în cinci săli de la etajul aripii drepte a Muzeului și cuprinde peste 700 de piese de pictură, sculptură și grafică obținute prin achiziții, donații ori transferuri. În cadrul acestei secții, un loc aparte îl ocupă lucrările în piatră și lemn ale lui Grigore Bradea, dar și sculpturi realizate de Peter Iacob, Mircea Roman sau Mircea Mocanu.
Secția de Etnografie — Artă Populară cuprinde peste 5 200 de piese de valoare deosebită datând din perioada 1740-1984, din care sunt expuse, în prezent, doar o mică parte. Aici sunt etalate, pe lângă costume populare și interioare cu specific zonei, și o serie de unelte agricole folosite pentru lucrarea pământului: brăzdare, pluguri de lemn, coasa pentru recoltă păioasă, seceri, furci, greble, sape, etc. De asemenea, pot fi văzute obiecte de pescuit, vânătoare sau albinărit, păstorit care erau folosite în aceste ocupații secundare ale locuitorilor Bistriței.
În alte șase săli, cele mai reprezentative, Secția de Istorie — Arheologie etalează artefacte care, ilustrează evoluția comunităților umane din bazinul Someșului Mare, de la începuturile viețuirii umane până în epoca modernă. În bazinul Someșului Mare cele mai vechi urme ale activității umane aparțin paleoliticului superior (cca. 32.000 — 10.000 î. Hr.). Piesele acestei secții au intrat în colecții prin cercetare, achiziții și donații.
Secția de Științele Naturii își prezintă exponatele în nouă săli. Primele piese — păsări și mamifere — datează din 1950, dar secția a fost constituită abia în 1976, când acestora li s-au adăugat minerale, roci, fosile și ierbare. Treptat, colecțiile s-au îmbogățit prin cercetări de teren, donații, achiziții, incluzând piese din domeniile: mineralogie, petrologie, paleontologie, geologie, zoologie, botanică. Astfel, pot fi văzute aici de la minerale și cristale până la insecte, fluturi, păsări, broaște țestoase, mamifere sau chiar trofee de vânătoare.
Curtea muzeului adăpostește o biserică de lemn — monument de arhitectură din secolul al XVIII-lea și două case reprezentative pentru arhitectura populară din regiune, una din zona montană, de la Șanț, și o alta reprezentativă pentru zona de Câmpie, de la Archiud.
Pentru a fi în permanență la curent cu ultimele noutăți și informații din orașul tău, urmărește-ne pe Facebook.